Să ne înțelegem, dacă ai devenit mamă nu înseamnă că nu mai ești om. Telefonul surprinde momente memorabile, de aia dai mii de lei pe unul cu 3 sau 4 camere, pe telefon mai primești câte un mesaj, poate e singurul mod în care comunici cu prietenii și, surpriză, toată lumea are astăzi internet, iar mamele caută vrute și nevrute legate de copii, modă sau diverse pentru că, ghici ce, încă sunt femei.

Ca să înțelegi de ce am ales să scriu acest articol, îți povestesc pe scurt cum mi-am petrecut eu o zi acum două săptămâni.

M-am trezit, am spălat copilul pe mâini, pe dinți, pe față, l-am schimbat, i-am gătit micul dejun cu el agățat de picior, am mâncat împreună, am strâns masa, am spălat vasele și m-am dus la joacă. M-am jucat o oră cu copilul, i-am citit, am făcut turnulețe din lego, ne-am uitat pe geam după pisici, am alăptat de câteva ori, am stat lângă el cât a făcut 10 escaladări de comodă de pe care trebuia neapărat să sară la coborâre, apoi m-am dus să pregătesc masa de prânz pe care o luăm de obicei în parc, tot cu el agățat de picior, noroc că gătisem cu o zi înainte și nu am avut decât de încălzit. Am pus borcanul în cărucior și am schimbat iar copilul că făcuse treabă mare. Am vrut să îl îmbrac de plecare, el nu a vrut, am început să îi dau variante de haine, s-a supărat că nu au fost decât două și a făcut un tantrum. Am stat să se calmeze, l-am alăptat iar, i-am vorbit despre ce vom face afară, nu voia să ieșim, nu voia căței, pisici, copii, nimic. A acceptat în final a 3a variantă de haine și a ales 3 figurine de jucărie pe care să le luăm în parc, apoi a plâns că nu are decât 2 mâini și nu le putea ține pe toate deodată. După minute lungi în care îmi curgeau apele pe spate, că deh, mi-am pus geaca să fiu pregătită să ieșim cât mai repede, am reușit să ieșim din casă. Am ajuns în Cismigiu, am admirat toți porumbeii și cățeii de pe drum și ne-am oprit la locul de joacă. Plouase și toboganele erau ude, de fapt nu erau doar ude ci aveau fiecare câte o mică baltă. Noroc că sunt prevăzătoare și am avut un prosop în crucior. Am ales cu copilul 3 tobogane pe care le-am șters și pe care l-am lăsat să se dea, de mai multe nu am avut prosop. Era frig, mi-au înghețat mâinile, dar nu mai sunt de mult atentă la astfel de detalii. Am stat o oră la locul de joacă, timp în care am urmărit copilul peste tot, l-am ajutat când mi-a cerut mâna, l-am îndrumat, l-am încurajat și l-am admirat. Da, am făcut și câteva poze pentru bunici, ca să le arătăm ce facem. Am urmărit toți copiii de la locul de joacă, toate vrăbiuțele și niciun leagăn nu a scăpat neatins. Am scris neatins, nu nefolosit. 😂 După vreo 20 de minute de muncă de convingere ca să îi pot da să mănânce de prânz, am urcat copilul în cărucior și am plecat să caut o bancă potrivită. Eram deci în parc, pe o alee goală, cu o mână împingeam căruciorul și cu cealaltă am îndrăznit să verific telefonul și să îi trimit un număr de telefon unei prietene. Eh uite și chiar atunci a trecut un bărbat de maxim 40 de ani pe lângă noi și a rostit în grabă : „Lasă telefonul!” Pe bune?? 🤬

În acel moment mi-am dat seama câtă lume arată cu degetul mamele, aceste ființe care parcă nu mai sunt oameni, sunt doar mame și care îndrăznesc să își verifice telefoanele oriunde ar fi, pe stradă, la terasă sau la locul de joacă. Toată lumea observă o mamă cu telefonul în mână pentru cateva secunde sau minute, dar aproape nimeni nu observă restul timpului în care ea este prezentă 100% lângă copilul ei. Nu poți judeca un om la o primă vedere, nu știi ce face în rest, nu știi cine e, prin ce trece, nu știi cine are nevoie de un mesaj urgent, nu știi cât este de obosită sau căpiată și alege 5 minute cât copilul se dă singur pe tobogan, este în siguranță și nu are nevoie de ea, ca să se destindă. Pur și simplu nu știi!

Și știu că sunt mame care blamează alte mame, femei care judecă, mame care au impresia că toată lumea în jurul lor își ignoră copii, doar ele sunt minunate și perfecte. Ce fac eu cu copilul, că îi gătesc mereu, că nu știe ce sunt alea desene animate, că mereu ieșim în parc, ne vedem cu alți copii, mergem la bunici și îi ofer cât mai mult din timpul meu, aleargă, se joacă în pământ, cu animale, cu tot ce vrea el, îi citesc, îi cânt, dansăm și câte altele, cred eu că e minunat și îmi place de mor, dar știu că alte mame fac și mai multe. Unele au mai mulți copii, unele se chinuie în trafic să ducă copiii la înot, la kinetoterapie, unele au copii cu probleme, altele nu mai au prieteni, altele au probleme cu soțul, altele nu primesc niciodată ajutor din partea familiei sau poate unele chiar lucrează de acasă și trimit e-mailuri de pe telefon. E oare corect să pui etichetă așa gratuit? Cine ești tu să faci asta?

Îmi place tare mult să observ lumea din jur și să surprind privirile trecătorilor. Primesc atâta admirație când sunt văzută cum mă joc cu copilul și atâta dispreț când iau telefonul în mână 2 minute, este de-a dreptul hilar. Si mereu îmi imaginez amuzată cum pot să las total altă impresie unor oameni, în doar câteva secunde.

Nu zic că nu avem o problemă generală cu tehnologia, dar o avem cu toții. Ne trezim cu telefonul în mână și rămâne lipit acolo toată ziua, deci dacă vrei să schimbi ceva poți începe cu tine.

Hai să fim oameni și hai să ne vedem de ale noastre. Etichetele astea dor și fac rău. În secolul XXI nu mai poți trăi fără telefon, indiferent cine ești și ce rol ai. Fiecare mamă are povestea ei și își crește copilul cum știe ea mai bine. Punct. ♥️

#TraiesteFrumos #FaRaiDinCeAi