Înainte de a ramâne însărcinată nu am dat prea multă importanță niciunui subiect legat de bebeluşi şi proaspete mame. Discuțiile între mame chiar mă plictiseau groaznic, iar informațiile efectiv intrau pe o ureche şi ieşeau pe cealaltă. Dar când era vorba să îmi dau cu părerea şi să spun eu ce mi se pare ok şi ce nu, să zic cum voi proceda eu şi cum voi fi o mamă perfectă? Pfoai… păi asta era la ordinea zilei, nici măcar nu trebuia să fiu întrebată! Dezbăteam subiectele şi cu alți prieteni tot fără copii şi parcă noi le ştiam pe toate. Evident că nu ştiam nimic şi vorbeam orbiți de ce auzeam în jur şi de ce credeam că „se cuvine” să facă o mamă. Ulterior am înțeles că deciziile pe care o mamă le ia pentru puiul ei sunt cele pe care ea le crede cele mai potrivite chiar în momentul în care devine mamă, nu înainte. Şi toate sunt decizii bune, şi nu, nu trebuie să fie la fel cu ale tale. Iar asta e bine, asta ne face unici şi perfecți în imperfecțiunile noastre.

Nu prea agream alăptatul în public, dar societatea mă făcea să nu am nimic împotriva domnişoarelor cu sânii pe afară la mare, sâni pe care îi puteam admira minute în şir fără nicio jenă, spre deosebire de mamele care alăptează şi le mai vezi sânii din greşeala câteva secunde. Ulterior am simțit pe propia piele că mai urât se uită lumea la tine când îi deranjezi cu plânsul bebeluşului, decât când stai cu sânii pe afară. 😂 Exagerez evident, e normal să fii discretă, dar nu cred că există mamă căreia îi place să îşi fluture sânii în public, poate doar celor cărora nu le pasă deloc de lumea din jur, lucru foarte sănătos de altfel. Alăptatul în public nu e o plăcere pentru mame decât în măsura că astfel mai pot ieşi şi ele din casă şi alăptând copilul stă liniştit, altfel să ştie toată lumea că mamele ar da orice ca copiii lor să nu ceară sân în public. În general mamele la început de drum nu se mai simt atrăgătoare, ci doar suport pentru masa bebeluşului, deci ultimul lucru ar fi să vrea „să fure bărbatul alteia”. 😂

Subiectul alăptării este unul foarte controversat, dar ce nu ştie majoritatea este că atunci când tu eşti mamă, lucrurile se văd altfel şi nu mai contează nimeni şi nimic decât tu, copilul tău şi ce este confortabil pentru voi doi. Atât. Suptul este nevoia de bază a bebeluşului fie că îi este foame, sete, frig, cald, frică, îl doare ceva sau doar vrea să o simtă pe mama aproape, iar el va cere sân plângând, oriunde s-ar afla.

Când eşti mamă nu mai contează părerile altora, nici privirile răutăcioase, nici sfaturile aparent inocente dar care te îndrumă la înțărcare din varii motive, nimic. Deci dacă nu ai ceva bun, încurajator de spus, mai bine nu spui nimic. Şi nu, nu spun asta defensiv căci din fericire eu am mare noroc cu cei din jur, e doar un sfat să nu îți bați gura degeaba. 😂

O mamă alăptează pentru că EA îşi doreşte asta, deci faptul că ALTCINEVA vrea ca ea să nu o mai facă, este egal cu zero sau cel puțin aşa ar trebui să fie. La fel şi cu mamele care nu alăptează, dacă asta este bine pentru ele, atunci este perfect şi nu trebuie să dea socoteală nimănui.

Din păcate suntem influențabili şi multe mame la capătul puterilor ascultă sfaturile celor din jur. Te rog deci să ai grijă la vorbe, poți răni şi poți influența foarte uşor, iar ceea ce va fi pentru tine un „real succes”(ai reuşit să faci pe cineva să te asculte), pentru mama şi copilul respectiv poate fi cea mai dureroasă decizie. Nu toți copiii sunt la fel, nu toți vor dormi toată noaptea după înțărcare (ba chiar foarte puțini) şi foarte puțini vor scăpa de anxietatea de separare. Surpriză, toate acestea nu au neapărat legătură cu alăptarea! Înțărcând prea repede nu renunți decât la serotonina pe care o produce corpul tău şi care te ajută să te bucuri mai mult de copil.

A, şi să nu uităm că riscul de cancer mamar scade cu cât alăptezi mai mult.

Încă o dată, decizia de a nu alăpta sau de a înțărca este doar a mamei respective. Nu are nimeni dreptul să o facă să renunțe la toate aceste beneficii.

Eu am vrut neapărat să alăptez pentru că aşa mi se părea firesc şi aflând beneficiile pe care le va avea copilul, dar şi eu, mi-am promis că voi face tot posibilul să reuşesc. Şi a fost bine, dar greu şi destul de anevoios.

Am ales să mă informez despre subiect înainte de a naşte, ştiind de la mai multe persoane că este posibil să nu fie tocmai uşor. Astfel am fost la un curs destinat alăptării şi, la fel cum m-am aventurat în multe situaţii de-a lungul timpului, am pornit pe drumul mămiciei fără aşteptări de niciun fel, cu capul înainte, „ce-o fi, o fi! Eu mi-am făcut temele.”

Ştiam aşadar lucrurile de bază: că trebuie să pun bebeluşul la sân cât de repede şi cât de des, ştiam că trebuie să mă dau cu lanolină de multe ori (am primit la discreţie în spital) contra ragadelor, ştiam să fac masaj cu comprese calde pentru a evita angrojarea şi ştiam că este posibil ca lactația să se instaleze imediat sau abia în câteva zile.

Iată pe scurt cum a fost la noi

Pe 20 mai 2018 am născut natural o minune de 2950g şi 48 cm. Am primit copilul pe piept după 10 minute şi timp de 5 minute, cât să îmi pot face o poză cu el, însă era înfăşat. Nu pot spune deci că am avut parte de „ora magică”, timp în care bebeluşul ar trebui să fie gol şi să simtă pielea mamei, iar dacă este lăsat destul de mult acesta ar trebui să se ataşeze singur la sân. Ok, am zis că asta este, nu mă las descurajată, oricum nu prea mai ştiam pe ce lume eram în acele momente. M-am mutat în salon şi poate că aş fi primit copilul mai repede dacă nu aş fi prins un schimb de tură, astfel că l-am primit cam după două ore de la naştere. Nici asta nu a părut o problemă, eram fericită că am născut şi nu ştiu cum a trecut timpul, iar Crina s-a ataşat foarte bine de cum a simțit sânul. Simțeam că am reuşit, că sunt chiar mama perfectă iar asistentele lăudau ataşarea, mai ales cea care a verificat-o de la 2m depărtare. 🤔 Da, 2m, atât de mult i-a păsat. Am plecat acasă şi am continuat alăptarea la cerere + masaj la sâni, comprese cu apă caldă şi lanolină. Bebeluşul dormea maxim 2h legate zi şi noapte, uda scutece şi părea ok, doar că nu prea lua în greutate. Nu ştiu cât mânca, căci la pompă nu scoteam nici 5ml 😂 (am aflat că nu este relevant, sunt multe femei cate nu pot pompa) dar ştiu că am fost surprinsă de cât de uşor se liniştea la sân. Aflasem la curs că sânul nu este doar pentru mâncare ci şi pentru alinare, apropiere, sete, cald, rece etc. dar doamne ce sentiment ai când copilul se cuibăreşte la tine în brațe.. nu pot exprima în cuvinte şi nu îl poate înţelege nimeni care nu a trecut prin asta!

Abia după vreo 5 zile parcă curgea câte o picătură când strângeam cu mâna şi aşa a fost mult timp. La controlul de 2 săptămâni Crina era cu 20g mai slabă decât la naştere, iar la o lună luase doar 200g. Până la 6 luni a luat în medie cam 500g pe lună, deci foarte atipic față de ce spun pediatrii. Era activă şi prezentă iar toți specialiştii ne-au spus să nu ne facem griji, că arată foarte bine, e slăbuță dar merge. Astfel am ținut copilul până la 4 luni în percentila 1, după care am început să îi dau şi supliment de lapte praf (maxim 300ml/zi) pe care l-am şi scos după 3 luni. De la 7 luni şi până acum (1 an si 1 luna), Crina a mâncat doar lapte matern şi multă mâncare, căci este tare gurmandă, adoarme aproape doar la sân, doarme pe mine şi ne este foarte bine aşa.

Continuăm? Păi sigur! Cât? Cât o să ne fie bine!

Sfaturi pentru viitoarele sau proaspetele mame

1. Dacă nu ai născut încă şi dacă ai posibilitatea, participă la un curs Lamaze, cel mai bine împreună cu tatăl copilului. Veți învăța amândoi cum se modifică corpul mamei, tehnicile de respiratie pe care tu le vei uita în travaliu căci ai altă treabă, dar ţi le poate aminti el, beneficiile alăptării şi cum te poate ajuta el în acele momente importante atât moral cât şi cu diferite tehnici de masaj.

De obicei aceste cursuri conțin şi partea de puericultură şi puţin despre alăptare, deci practic cam tot ce ai nevoie.

2. Ora magică. Vei auzi des despre acest termen care de fapt descrie perioada în care bebeluşul nou născut este pus direct pe pieptul mamei, piele pe piele, şi ataşat la sân. Dacă sunt lăsați, bebeluşii se târăsc chiar ei singuri până la sân, din instinct. Din păcate în România doar puţine mame au parte de această experiență.

Dacă ți-o doreşti este foarte bine să faci tot posibilul ca dorința ta să fie ascultată, dar sfatul meu este să nu te blochezi aici daca nu se întâmplă. Bebeluşul se va ataşa la sân şi te va iubi şi fără ora magică.

3. Acum că se apropie marea întâlnire cu bebe cam trebuie să începi să te documentezi despre alăptare! Nu te baza pe ajutorul din maternitate căci este posibil să te încurce mai mult. Te sfătuiesc să participi şi la un curs de alăptare, iar dacă simți că ceva nu este ok, cheamă un consultant în alăptare chiar la spital sau când ajungi acasă. Consultantul poate fi util şi după o lună! Niciodată nu este târziu iar fiecare cuplu mamă-copil este unic şi eventualele probleme la fel.

Alăptarea nu trebuie să doară prea tare! E normal să simți un mic disconfort, dar dacă doare tare, e o problemă.

Crede-mă că dacă reuşeşti va fi cea mai tare experiență a vieții tale! Dar şi dacă vei alege să nu alăptezi, sigur că va fi la fel de bine şi tot eşti o mamă minunată.

Câteva variante de consultanți ar fi: Adina Păun – 0722272270 sau suni la 07ALAPTARE şi vezi cine este disponibil.

4. Să nu ai aşteptări nerealiste! Este foarte posibil să ai naşterea visată şi un start bun în alăptare, dar există şansa să întâmpini dificultăți. Din fericire, dacă te documentezi poți trece şi singură peste ele, fără ajutor de afară, important este să fii relaxată şi să ţii copilul cât mai mult în braţe şi la sân.

5. Furia laptelui: E normal ca sânii să se angorjeze la începutul alăptării şi o vor face şi ulterior dacă bebeluşul suge prea rar. Atunci când „vine laptele” sânii se vor umfla şi vor fi dureroşi. Cea mai bună soluție este să faci masaj cu comprese calde şi să pui copilul la sân pentru „a-l goli”. Lapte va fi mereu disponibil la cerere, deci practic nu se golesc sânii niciodată, dar ei nu vor mai fi tensionați.

Multe femei folosesc pompa pentru detensionare, ceea ce este în regulă dacă doar se detensionează înainte de a pune bebeluşul la sân şi nu se exagerează. Ține minte că sânii produc mâine aceeaşi cantitate de lapte ca azi, deci dacă mulgi mai mult decât suge bebeluşul tău rişti să trebuiască să mulgi din nou excesul şi să nu mai scapi din acest cerc vicios. Partea bună este că în primele 3 luni, până la instalarea completă a lactației vei putea face stocuri de lapte pe care să îl păstrezi la congelator pentru diverse situații.

6. Majoritatea femeilor fac ragade. Este vorba de răni la nivelul mameloanelor care se datorează unei ataşări proaste, dar poți avea dureri şi doar până se obişnuiesc sânii cu noul rol. Doare, da va trece! În aceste cazuri te ajută lanolina pe care trebuie să o aplici des pe mameloane, între supturi. De obicei primeşti în spital, dar printre cele mai bune soluții, pe testate, sunt lanolina de la Lansiloh şi compresele MultiMam.

Ai grijă că dacă este vorba de o ataşare proastă, nu vor trece ragadele cu nicio cremă! Tot consultantul te poate ajuta şi aici.

7. Copilul nu are neapărat nevoie de mâncare în primele 2 zile. Bebeluşul vine pe lume sătul şi chiar dacă lactația nu s-a instalat încă, el se va sătura cu cele câteva picături de colostru (primul lapte), care este foarte hrănitor. Nu asculta sfaturi de genul: „mulge-te şi aruncă-l!”. Greu de crezut dar am auzit şi aşa ceva. 🤦‍♀️

Somacul unui bebeluş este cât o cireaşă la naştere, deci nu este greu de umplut. Este însă foarte uşor să îl măreşti cu lapte praf, caz în care este posibil să nu se mai sature cu cât produci tu. Stomacul bebeluşului şi lactația mame trebuie să crească împreună, natural, fără intervenții.

Totuşi, dacă bebeluşul a primit lapte praf în maternitate, nu este o tragedie! Cu perseverență, lactația se va regla şi totul va fi ok!

8. Este normal ca bebeluşul să scadă aproximativ 10% din greutatea de la naştere în primele zile. Aproape toți bebeluşii scad în greutate în primele zile, unii chiar mai mult de 10%, deşi mănâncă foarte bine. Atâta timp cât bebeluşul se hrăneşte şi udă scutece, este ok!

Trebuie să urmăreşti ca bebeluşul să ude minim 5-6 scutece/zi (1 pipi= aprox. 6 linguri de lichid) şi să facă caca minim o dată/zi.

9. Nu te alarma dacă copilul nu ia în greutate cum vrea neonatologul sau pediatrul! Noi suntem cel mai bun exemplu de creştere atipică. Trebuie totuşi să urmăreşti graficele de creştere specifice: pentru fete/baieți şi pentru bebeluşi alăptați exclusiv, care sunt diferite de cele clasice. Le poți găsi aici: https://www.who.int/childgrowth/standards/weight_for_age/en/

Dacă copilul este într-o percentilă decentă (nu chiar 1 😂) şi nu scade sau creşte brusc, atunci nu există motiv de îngrijorare. De asemenea, nu uita că nu există 2 copii la fel, fiecare creşte în ritmul său.

10. Nu cântări copilul în fiecare zi! Chiar dacă ai un cântar super acasă care e păcat să nu fie folosit, cântărirea în exces va deveni un stres atât pentru tine cât şi pentru bebeluşul tău. Copiii nu cresc constant şi dacă azi a luat mai puțin decât ieri nu are cum să nu te afecteze. Cel mai bine cântăreşti copilul o dată pe săptămână.

11. Sânul nu este doar mâncare! Bebeluşul tău va iubi să stea la sân cel mai mult pe lume. Acolo se simte el ocrotit şi aproape de tine, sânul este alinare, apropiere, siguranță. El suge de foame, de sete, de cald, de frig, de durere, de frică etc. Nu asculta toate sfaturile binevoitoare care te îndeamnă să „îl dresezi”, să îi dai să mănânce la program. Dacă plânge, nu înseamnă neapărat că îi e foame şi nici că nu se satură, iar dacă nu s-ar sătura tot mai bine ar suge cât mai mult pentru a creşte producția de lapte!

Bebeluşului îi stă bine la sân, singura condiție este ca ataşarea să fie bună şi să sugă eficient: trebuie dă se audă când înghite şi să se vadă miscările mandibulei, dar cel mai bine se vede in scutec.

12. Dacă nu curge lapte din sâni când nu suge bebe, nu inseamnă că nu ai lapte! Eu nu am avut aproape niciodată probleme cu laptele în exces, sigur că poate de aici se trage greutatea scăzută a Crinei de la început, însă ştiu mai multe exemple. Dacă copilul înghite şi creşte, atunci este lapte.

13. Dacă nu scoți lapte cu pompa, nu înseamnă că nu ai lapte! Ştiu foarte multe exemple de mame cu bebeluşi chiar grăsuți care nu scoteau prea mult lapte cu pompa. Copilul este cea mai eficientă pompă!

14. Dacă îi dai bebeluşului să bea cu biberonul, nu înseamnă că trebuie să refuze sânul dar e bine să nu rişti. Cel mai bine este să se ofere lapte (fie lapte praf la nevoie, fie lapte muls) cu seringa de 10ml sau cu o caniță în primele luni, dacă tu eşti plecată. Dacă eşti totuşi lângă bebeluş şi vrei să îi dai completare, cel mai bine utilizezi un SNS sau doar o sondă de alimentație pe care o lipeşti de sân. Astfel bebeluşul suge deodată şi sân şi completare.

Eu aşa am dat completare timp de 3 luni.

15. Dacă bebeluşul primeşte completare cu lapte praf pentru o perioadă de timp, nu înseamnă că nu se mai poate reveni la alăptare exclusivă. Noi suntem cel mai bun exemplu: Crina a primit supliment (max. 300ml/zi) de la 4 până la 7 luni, după care suplimentul a fost înlocuit cu mâncare, evident după 6 luni.

16. Nu e o „ruşine” să mai oferi şi lapte praf la nevoie. Laptele praf este cea mai bună invenție şi avem mare noroc că el se găseşte în orice farmacie. Dacă tu nu eşti acasă şi bebeluşul trebuie să mănânce, este soluția perfectă.

Ai grijă, însă, că el dă dependență 😂 e foarte comod să poți urmări cât de mult mănâncă bebe în timp mai scurt decât ar fi stat la sân.

17.