De ce căutăm mereu vacanțe peste hotare? De ce căutăm mereu să fugim cât mai departe, să uităm de noi?

Nu zic să nu descoperim lumea, dar zic că poate e bine să nici nu o uităm pe a noastră. Ştii ce zic? 😊

Şi eu fac parte din categoria acelora cu dor de ducă. Nu îmi e bine acasă decât pentru puțin timp, mereu vreau să văd ceva nou, să mă simt în vacanță. Mi-am dat seama însă că cel mai bine mă simt „la țară”.

Majoritatea avem un loc „la țară”, pe care mulți l-au uitat şi l-au dat pe destinații exotice. Poate că acolo nu sunt cele mai bune condiții de cazare şi unii dintre noi vrem acum destinații de lux, cocktail-uri şi plaje cu nisip alb, dar oricât doreşti nu îți poți nega originea şi locurile care te-au ajutat să devii cine eşti astăzi. Sunt săraci cei care au uitat de unde vin şi încercând să îi impresioneze pe alții, eu zic că se păcălesc tocmai pe ei.

Eu nu am uitat niciun moment locul în care îmi petreceam verile, ani la rând şi Paştele şi Crăciunul, iar câteodată dădeam o fugă şi în weekend. Sigur că am tot plecat în alte țări, dar nu a existat an să nu merg la Vad şi chiar să îi spun de multe ori „acasă”.

Toată viața m-am mândrit cu satul meu, deşi de la străbunici încoace toată familia era în Bucureşti. Acel sat plin de magie, desprins parcă din poveşti, unde timpul stătea în loc în lunile de vară. Acel loc unde abia aşteptam să ajung şi nu îmi păsa dacă părinții plecau în concedii exotice fără noi, deşi nu era cazul pe vremea aia, unde mergeam la scăldat în fiecare zi fără să ne pese dacă apa e „murdară”, unde mâncam mere de vară şi coceam cartofi şi porumb pe unde apucam, doar doar să nu mergem acasă să mâncăm şi să ne oprească bunicii la treabă, unde alergam cu caii pe câmp şi chefuiam până la răsărit fără o ocazie anume şi apoi intram pe geam în casă pentru că bunicii ne ştiau în pat, unde admiram perseidele lungiți pe şosea şi aveam încredere oarbă în cine era „de şase”, unde ziua mergeam la fân sau la cartofi, unde am băut o bere prima dată şi am mâncat ceaun, unde am şi iubit şi suferit, unde am învățat să dansez pe muzică populară şi cu mândrie reprezentam satul la jocuri şi baluri în alte sate dar ne şi luam rolul de gazde în serios la evenimentele din sat, acolo unde am legat prietenii pe care nimeni nu le va putea desface vreodată. Nu vreau să uit niciodată zilele lungi şi nopțile înstelate, susurul apei de munte şi norii jucăuşi, pădurea şi mirosul narciselor, plimbările pe câmpul înflorit de unde veneam acasă cu buchete pentru mama sau zilele tăcute la pescuit cu fratele meu care se transformau rapid în distracție şi bălăceală. Amintirile sunt mult mai multe şi mereu le vizualizez cu drag. Îmi promit să le păstrez bine şi să le savurez în nenumărate clipe de linişte, iar cu fiecare ocazie să le înmulţesc cu tot sufletul.

Îți doresc şi ție să nu uiți niciodată de acel loc al tău şi să îl priveşti mereu cu ochi de copil. Nici Loft şi nici Tulum nu îți va unge sufletul la fel, iar peisajele sunt de multe ori mult mai instagramabile. 😂 Bogați sunt cei care ştiu să simtă frumusețea lucrurilor mărunte şi nu li se pare demodat să mergi „acasă”.

Mă întorc la tine, iar şi iar, Vad minunat! Vei fi mereu parte din viața mea, aşa cum a fost ea până acum, cu bune şi rele, acceptate şi asumate, căci la final sunt mult pe plus.

Îmi doresc din suflet o copilărie similară pentru copiii mei şi promit că voi lupta intens pentru asta. ❤

#KeeshaTraiesteFrumos

#FaRaiDinCeAi