Cu bebe mic la munte

Când eşti „montaniard” de profesie, sau pe-aproape 😋, nu poți să îți duci copilul de 4 luni jumate doar la mare, la aerosoli.

Crina ne-a schimbat radical viața de când a venit pe lume, aşa cum se întâmplă în orice familie când aceasta se măreşte, însă am încercat să reluăm timid câteva activități de oameni fără obligații care ni s-au părut potrivite pentru un bebeluş. Astfel, acum două weekend-uri am plecat la Sinaia împreună cu Roxana şi Andrei, prietenii noştri de la prinlume.com care au un bebeluş cu 3 zile mai mic decat al nostru, cu gândul să facem o plimbare de la Piatra Arsă până la Babele. Traseu scurt şi uşor de altfel, mult mai lejer decât l-am fi ales când nu era Crina în peisaj.

Vineri ne-am făcut conştincios bagajele, eu evident l-am făcut şi pe al copilului. Am luat hainele de munte şi mult mai multe lucruri decât ne-au trebuit, pentru că aşa e la noi de când suntem 3 şi cu greu mai încăpem în maşină, dar surpriză, am uitat acasă fix ghetele de munte. Salomon, printre ultimele modele, şi eu şi soțul. Facepalm! 🤦‍♀️ „Noroc” că nu avem prea multă autostradă şi Waze ne arăta bară la bară pe Valea Prahovei (ca de obicei), că am decis să ne oprim la Decathlon Ploieşti şi să luăm cele mai ieftine încălțări, care by the way şi-au făcut treaba super!

Sâmbătă dimineața au venit prietenii noştri şi ne-am pregătit de munte. Eu mi-am luat în partea de sus maieu de alăptat (ca deh), first layer de merino şi softshell deasupra (fiind cu fermoar poate fi pus peste sistemul de purtare), mi-aş fi dorit buff la gât dar l-am uitat şi pe ăla (când eşti mama îți mai mor din neuroni 🤣) şi am folosit o eşarfă, colanți de munte, ciorapi funcționali şi noile ghete Quechua. La soț a fost mai simplu, căci având „useless nipples” nu a trebuit să se îmbrace altfel decât pe orice tură de munte. Pe bebelină am echipat-o cu body de lână Cosilana, pantaloni de lână şi cagulă ManyMonths, ochelari de soare KiEtLa (mi s-a părut important să aibă fiind soare puternic pe munte, dar se poate şi fără) şi un overall de la H&M, evident fără botoşi ca să meargă în sistemul Manduca XT din dotare şi i-am pus separat botoşei de lânã şi fleece tot ManyMonths. Nu vreau să mă dau mare cu „lânoasele”, dar mie înca mi se pare că nu nimeresc să îmbrac copilul potrivit temperaturii iar pentru mersul pe munte mi s-au părut cea mai sigură variantă. Acum mi se par potrivite şi pentru alte ocazii şi m-am cam abonat la hiphip.ro. Facepalm 🤦‍♀️ din nou pentru că îmi vine să cumpăr de toate! Tot ce am pentru bebe de lână sunt cumparate de la ei.

Am plecat aşadar cu maşinile spre Piatra Arsă, noi şi mulți alți turişti, că deh, toamnă, octombrie, vreme bună, soare şi peisaj frumos. Am parcat şi când am coborât din maşină ne-am dat seama că erau bune şi nişte căciuli pentru că bătea vântul îngrozitor. Doar soțul a avut iar noi restul am improvizat cu glugă şi eşarfe. Încă o dovadă că muntele e imprevizibil şi cel mai bine iei tot echipamentul în maşină şi te decizi la fața locului ce mai pui pe tine, asta dacă ai ocazia să urci cu maşina o porțiune.

Ne-am echipat, copiii au fost luați în sistemele de purtare, Crina de Cătălin, soțul meu, şi Alexei de Roxana, şi ne-am alăturat celorlalți turişti. Pentru nişte oameni de munte faptul că urci alături de o mulțime de persoane îmbrăcate ca la mall e o jignire majoră, însă nu aş recomanda ca primul traseu cu bebeluşul să fie unul foarte dificil, mai ales că am înțeles că peste 2000m ei pot avea un început de rău de altitudine şi pot fi agitați.

 

După nici 10 minute de urcat, Crina mea nu mai voia să stea la tatăl ei şi ne-am oprit pentru o pauză de alăptat. Ce poate fi mai bun decât lapte din Bucegi? 😁 După ce a terminat şi a terminat şi tatăl ei de testat noua dronă, am luat-o eu în sistem şi am plecat către Babele.

IMG-20181013-WA0017

Traseul a fost minunat, cu peisaje de poveste de care ne era tare dor. Copiii au dormit cuminți şi am parcurs traseul de o oră în aproape două. Eu zic că nu e rău deloc, cu bagaj în plus şi cu pauzele respective. La cabană am găsit loc uşor la masă, am mâncat o ciorbă bună şi ne-am odihnit. Evident că am fost atracția principală, mai ales că puii noştri stăteau întinşi pe masă ca să se dezmorţească după somn. La plecare am mai urcat puțin până la Sfinx, unde cu greu am reuşit să facem câteva poze în care să nu apară alți 2-3 indivizi şi apoi am luat-o la vale. Pe drumul de întoarcere copiii au fost purtați de tați şi mamele au putut zburda ca nişte căprioare. 😎

 

Plimbarea a fost foarte reuşită şi ne-am încărcat bateriile pentru toată săptămâna, deşi efortul depus a fost mai mare decât dacă nu am fi avut bebeluşii cu noi.

 

Am profitat şi am făcut şi câteva poze drăguțe. 😊

 

Viața de mamă te schimbă şi îți răpeşte timpul pe care l-ai fi avut pentru tine şi pentru hobby-urile tale, iar când copilul este mic şi mai ales alăptat e foarte greu să îl laşi mai mult de o ora-două cu altcineva, asta dacă nu vrei să plângă prea mult sau ai tras lozul câştigător şi ai un copil atipic. Cel mai bine e să îți accepți noul statut şi să make the best out of it, să te plimbi cu tot cu copil, sa ai aşteptări realiste de la fiecare zi şi să apreciezi lucrurile mărunte pe care reuşeşti totuşi să le faci căci ele îți fac cu adevărat viața plină. Noi am decis să luăm copilul cu noi peste tot, tocmai ca să putem fi noi înşine prezenți la diferite evenimente şi în diferite locuri: munte, mare, mall, terase, nunți şi botezuri, etc. Don’t judge, ni se pare mai important să fie lângă noi decât acasă plângând de dor şi avem căşti speciale ca să o protejăm de zgomot.

Vreau ca toate proaspetele mame nu mă invidieze şi să înțeleagă că am ales escapada asta la munte pentru că ne place să ne complicăm viața 🤣 şi pentru că ne era tare dor de aşa o zi. 4 ore petrecute acolo sus mi-au adus mie, mamă care stau toată ziua cu copilul, o mare satisfacție şi chiar simt că a meritat tot efortul. Asta nu înseamnă că fiecare zi a mea arată asa şi că mi-a fost uşor să fac multe bagaje, că nu m-am simțit de rahat că am uitat tocmai încălțările de munte acasă şi că a trebuit să dam banii pe ceva ce de fapt nu ne trebuie, că copilul meu nu urlă în maşină sau că nu mi-am făcut griji dacă îi e bine acolo sus şi nu am stat non-stop cu ochii pe taică-su ca nu cumva să se împiedice la coborâre. Sunt o mamă obisnuită, cu un copil vesel dar care şi plange să audă tot cartierul când nu îi convine ceva, o mamă care alăptează şi se trezeşte noaptea din 2 în 2 ore şi evident că nu se odihneşte cum trebuie şi o mamă pe care grijile legate de această nouă etapă nu au ocolit-o. Cu toate astea, am reuşit să fiu echilibrată şi am decis să ies din zona de confort ori de câte ori am ocazia, pentru că un psihic sănătos este esențial în această frumoasă meserie. Faptul că nu am avut nici de această dată aşteptări nerealiste mă face super mulțumită de primul traseu al Crinei şi cred sincer că asta e atitudinea potrivită pentru o viață sănătoasă.

P.S. Fără iubitul meu soț multe activități nu ar fi posibile cu bebe mic şi îi mulțumesc pe această cale!

Te iubesc! Eşti cel mai bun soț din lume! ❤

#KeeshaTraiesteDinPlin

#traiesteFrumos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s